3 ani de dulceață…

Dacă aș fi copil, de azi aș avea voie să mă joc cu Lego, ceea ce mi-a plăcut foarte mult când eram copil. Dar m-am făcut antreprenor și anii aceștia au însemnat sacrificiu, muncă și răbdare, care mi-au oferit experiențe de ținut minte!

Sunt la Idicel Pădure acum, aud cum o ciocănitoare își caută de mâncare, femeile toacă vinete (taca-taca) pentru zacuscă, se muncește chiar bine. Cred că asta este una dintre marile realizări, faptul ca am reușit să găsesc șase femei din sat și să creez un colectiv de femei harnice care muncesc cu spor la produsele noastre. Primul an am fost doar eu cu tanti Veronica, apoi pe rând ne-am tot adunat, așa, în jurul ceaunului. Se râde la fabrică, se fac glume, se bârfește(chiar mult), îi petrecem pe lumea cealaltă pe cei apropiați, ne sprijinim, toate după rânduiala de aici. Noi suntem o gospodărie, mai mult decât orice denumire ni s-ar da!

Idicel

Tot ce am făcut până acum, a fost să ne folosim de resursele locale și să ne inspirăm din jurul nostru, așa anul acesta am spart și ales nuci, pe care într-un final am ajuns să le și coacem la cuptor cu sare și piper. Pentru anul acesta cred că o ne dăm la alune de pădure. Multă lume vede lucrurile mult mai extinese aici, dar eu cred că avem cu ce, atât cât să o ducem bine și să creștem cât putem duce, vorba unui vecin(Petruț) de la care am vrut să cumpăr un petec de pământ, ” Nu ai destul aici, ce îți mai trebuie?”.

De primăvara până toamna sunt la Idicel, aici locuiesc, muncesc, mă adun și merg mai departe. Dar pentru a mă simți eu împlinit am nevoie de un echilibru între rural și urban, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care am creat Răzvănăria la Cluj. Care a fost un proiect frumos și sprijinit de comunitatea din cluj, a fost prima mea interacțiune cu ospitalitatea și ieșitul în lume. Nu a fost ușor, dar am avut prieteni și am reușit să facem lucruri bune împreună. În primăvara aceasta am luat decizii care mi-au schimbat destul de mult drumul și mi-am dat seama că tot ce am creat merită mai mult și trebuie să ajung la București, să încerc să dezvolt niște idei mai îndrăznețe la care mă tot gândesc.

E un pas important și dificil, dar simt eu că am întâlnit omul alături de care să fac față provocărilor. Multe am pus în ordine  la Idicel de când a venit ea si nu doar la Idicel, ci și în viață!

Anul acesta în octombrie merg la Sial Paris, locul de unde acum patru ani visul a devenit realitate și am reușit să ajung acolo unde mi-am propus, de data aceasta o să fiu prezent cu un stand al meu, cu produsele de la Idicel Pădure și voie bună (duc țuică de cireșe amare). Abia aștept!

Cam atât pentru acești trei ani, da ne mai auzim, mi-am făcut acum shop online și o să mai scriu una alta pe blog.

Pe curând!