Am ieșit din „hibernare”…

Salutare, da, recunosc, am fost într-o “hibernare socială” care se traduce printr-o lipsă de activitate pe Facebook și ieșiri cu prietenii aproape inexistete.  Asta m-a ținut la Idicel toată vara cu munca. A fost cea mai intensă vară din viața mea în care nu am avut weekend, zi, noapte, dar ce am reușit să creez acolo cred că îmi va aduce multe bucurii de acum înainte!

Vă povesteam în postarea anterioară despre planurile de vară; bun, ele pe hârtie erau foarte frumoase și ușor de realizat, asta până au apărut fructele. Mi-am pus afișe prin satele din apropierea Idicelului și atât mi-a trebuit, mi-a sunat telefonul în continuu cu tot felul de oferte. Am vrut să fiu bun și să cumpăr de la toți, dar când m-am trezit într-o seară într-un sat încojurat de oamenii cărora le-am spus spus că nu e bună marfa lor și au început să facă presiuni asupra mea, nu mi-a căzut tocmai bine. Marea problema cu ei  e seriozitatea, eu sunt la Idicel pentru o viață, cei care vin și le cumpără fructele vin doar pentru o zi sau maxim o săptămână și acolo se strică relațiile. Cu toate astea mi-am făcut un stoc suficient de fructe, care sper să îmi ajungă până la următoarea recoltă.

 

Pentru a-mi face munca mai ușoară, partenerul meu mi-a trimis o dubă, care să îmi fie de folos, destul că nu mi-am găsit un om care fie șofer și să umble în toate locurile în care am fost eu cu ea. Pot spune că îmi răpea jumătate din zi, fiind tot timpul pe drum.În plus, având în vedere că mi-am construit un depozit la fabrică, meșterul Pavel m-a ținut toată vara în șantier și mi-a tocat nervii cu cerințele lui și materialele necesare.

 

Lăsând tot greul la o parte, cel mai mare câștig e echipa care s-a format la Idicel, acolo lucrurile sub îndrumarea doamnei Veronica au funcționat impecabil, a avut grijă de producție și a muncit exemplar împreună cu femeile care s-au alăturat echipei: tanti Lenuța(Fina), doamna Claudia, Solomnica, tanti Lucreția. Nu le-a fost ușor, în prima parte a verii au scos sâmburii la cireșe (milioane de sâmburi) și în a doua parte am venit cu produsele noi, unde am făcut multe zile încercări până am ajuns la cea mai bună rețetă.

 

Ei bine produsele noi sunt: bine cunoscuta zacuscă și magiunul sau silvoița cum se spune la noi. Acestea sunt două produse care mi-au lipsit și mi-am dorit să le fac, deși ele implică multă manufactură, dar nu mai multă decât cea a unei gospodine harnice care își face o zacuscă bună. Zacusca mea presupune toate legumele puse pe grătar și coapte, de aici un miros și un gust bun, așa cu fum, cu bucăți întregi de ardei, gogoşar, ceapă. Eu cred că a ieșit un gust pe care nu îl mai regăsiți pe nici un raft din țară, doar în camara gospodinelor bune.

Magiun de Idicel, unul făcut la țară, în ceaun și fiert de pe o zi pe alta. Ce am reușit să facem vara aceasta a fost să dăm autenticului viață și să îl punem la borcane. Revin la gust, el este cel care definește un produs și spre bucuria mea, e ce trebuie! Din magiun am dezvoltat împreună cu un prieten și alte produse precum magiun la cutie, magiun cu ciocolată, produse la care se lucrează încă, dar cu siguranță le voi avea în curând.

 

Desigur, acum urmează a doua parte frumoasă dintr-un business, când le povesteşti oamenilor despre produse și cât sunt ele de bune. Asta presupune șansa să particip la ediția 100 a SIAL Paris, unde îmi voi povesti produsele cu veselie și drag.

Mai am multe să vă zic, dar le lăsăm pe data viitoare…!