Artisan în România

Pentru un moment v-aș ruga să vă uitați în jurul vostru și să analizați ce vă înconjoară, poate fi o clădire veche, un tablou, un covor sau o sticlă de vin(bun). Toate acestea au o valoarea în mare parte sentimentală dată de cel care vi le-a făcut cadou, momentul în care le-ați vizitat sau ziua în care sărbătorești ceva, dar mai e un aspect important, toate acestea sunt manufacturate de artizani sau meșteri.

În România, noțiunea de afacere mică având ca obiectiv producția manufacturată există într-o proporție foarte mică și asta datorită îmbătrânirii celor care au creat valoare autentică și a lipsei de interes a celor care pot duce mai departe un meșteșug, o rețetă, sau o idee. De exemplu un tânăr arhitect care și-ar găsi un tâmplar printr-un sat uitat de lume, dar știe și își respectă meseria, ce lucruri minunate ar putea face. Un designer, să găsească un grup de femei care au lucrat în industria textilă să înceapă să facă haine frumoase și care se pot purta cu mândrie, ce fain ar fi.

Înâinte de a intra într-un magazin al marilor companii să ne gândim că acele haine le mai poartă milioane de oameni din lumea aceasta datorită faptului că sunt la modă, nu că ar avea vreo valoarea. Mergem la Ikea, găsim produse frumoase în culori moderne și lucruri practice, dar sunt făcute să umple un spațiu fără să aibă o valoare intrinseacă. La toate acestea lucrează un sistem în care rolul oamenilor este de a manipula și respecta proceduri scriptice, la toate acestea le lipsește indentitatea și autenticul, fără de care viața noastră este goală.

Să ne gândim acum care sunt procedurile într-un mic atelier de făcut piese de mobilier sau la mine, la dulceață. Găsești un dulgher priceput și cauți lemnele, alegi culorile, modelul și stabilești cu el un concept, iar la final găsești că a făcut un lucru în plus foarte mic, dar care dă un rost lucrării și la care nu te-ai fi gândit, acela e un om bun. La dulceață, totul începe când se culeg fructele, sunt familii in grupuri dezorganizate care pleacă fiecare în locul de el știut să culeagă roadele pădurii, se întorc acasă și vin cu ele la fabrica de la Idicel, unde povestim despre cum le-a fost ziua și îmi arată urmele lăsate de spini de la culesul murelor. După care urmează să pregătim dulceața pe durata a șapte operațiuni făcute manual, pentru că eu la Idicel nu am avut curent electric până în vara aceasta și m-am descurcat cu oamenii din jur și soluțiile lor. Toate aceste se întâmplă după o rânduială, oamenii nu merg la cules trimși ci e pentru că e timpul fructelor, de multe ori primează întorsul fânul, dar așa e frumoasă viața.

Poate sună frumos și romantic cea am descris mai sus și constatăm pe bună dreptate că primele exemple se vând mai bine, iar pentru cele din a doua parte găsim rar soluții pentru a le vinde și a ne asigura un trai .No, aici intervine experiența și dorința noastră de a ne adapta la condițiile comerțului modern și abordarea cu care pornim la drum.

Eu am o relație de colaboare cu MEGA IMAGE, ei mi-au fost ca o școală în primul an de business, să știți că eu am aceleași condiții comerciale precum Nestle, e greu să vorbim de dimensiune, dar amândoi creăm produse pentru consum și suntem pe raft. Să ajungi pe raftul unui mare retailer, trebuie să îndeplinești toate condițiile, să ai răbdare cu toate procesele care implică listarea produselor și să accepti că prețul la care te-ai gândit în primă fază că nu este unul corect pentru putea fi competitiv. Dar am avut un element simplu și unic, pe care nici o companie nu îl mai păstrează; ceaunul, focul cu lemne și o rețetă adaptată cerințelor actuale de consum.

Așa am reușit eu, dedicându-mă producție și clientului care îmi aduce produsul aproape de voi. Mai există o cale, cea de a avea propriul magazin, dar unul pe care trebuie să îl creați în așa fel încât să fie unic prin design, produse și mai ales prin cel care vinde, singura soluție pentru noi este să ne împrietenim cu oamenii și așa să ne devină clineți. Un astfel de magazin oferă exact experineța de care ai nevoie pentru a crea produse mai bune, diverse și să înveți rețete noi, e atât de simplu și gratis până la urmă, nu e nevoie să faci studii de piață, analize de marketing ci să fii deschis și să încerci produse noi.

Razvanarie

Visați la produsul făcut de mâinle voastre, imaginați-vă fiecare cum se face fiecare parte a lui și ce trebuie făcut, dar mai întâi munciți! Poate fi la magazinul din colț, ucenic în vreun atelier sau chiar la o corporație, de peste tot aveți de învățat și mai sunteți și plătiți, pe când în compania voastră nu vă plătește nimeni, iar să ajungi la un nivel de trai decent îți trebuie răbdare multă, dar aveți propriu vostru univers!