Despre cum am construit fabrica


Pentru început vreau să vă spun că nu e fabrică și nici făbricuță, e o casă construită special pentru a face dulceață în ea, nu am găsit un nume propriu-zis, poată mă ajută creativitatea voastră.

Când m-am gândit că ar fi mai bine să construiesc o clădire nouă decât să închiriez un spațiu al primăriei nu știam exact cum să procedez cu o ridicarea unei construcții și ce pași să urmez. Norocul meu a fost Ben de la Fundația Adept și echipa grozavă de acolo, Laura „albinuța” și Cristi!. Ei au un spațiu amenajat pentru așa ceva și au putut să îmi explice ce trebuie respectat pentru ca totul să fie în regulă.

Tot ceea ce ține de dulceața mea e o poveste, la fel și cu construcția casei, care a urmat pașii standard, dar cu multe peripeții.

Am căutat în sat un loc frumos unde să îmi clădesc visul și l-am găsit în „Dosul Pii” de pe Valea Mare din Idicel Pădure. Întâmplarea face ca în urmă cu un an să rămân impresionat de loc și să fac o poză cu terenul pe care pășteau niște văcuțe, ele pasc și acum atât doar că în jurul unei case.

pământul

Am mers la primărie să cer aprobarea primarului și totodată să îi spun despre ce vreau să fac în satul  lui.

Găsirea meșterilor a fost un noroc, eram în căutare de o echipă care să îmi construiască casa și mergând la un prieten din Idicel în vizită, avea meșter la lucru și mi-l recomandă ca fiind cel mai bun din zonă. Așa am dat de Nea Pavel, care după trei zile a venit și am reușit să turnăm fundația casei. Un om de toată isprava și un bun cunoscător, atât că după ce a ridicat-o și a acoperit-o într-un timp foarte scurt s-a făcut nevăzut și am rămas fără constructor. Ajung la alt om din sat, la Gabi, om priceput dar cam molcom, toate mergeau greu și veșnic se plângea de câte ceva.

IMG_3140

Ajung în faza construcției sobei, practic cea mai importantă parte, mi se recomandă un om din sat care se pricepe, destul că in momentul în care trebuia să vină, îmi transmite că nu stă el în soba mea și că trebuie să meargă la fân. Am ajuns să umblu pe malul Mureșului după un sobar renumit, Viorel, om tare priceput! În cele din urmă, am  ajuns să mă părăsească și Gabi (cel molcom). Moment în care am fost nevoit să apelez la o altă  cunoștință care să mă ajute să termin (de zugrăvit), îmi cere 4000 de lei, mult mai mult decât tot valoarea oricărei lucrări executate până atunci.  Norocul vine la Viorel (sobarul) care mi-l recomandă pe fratele său ,Marius, dar și el fiind prins cu fânul și mă amână 3 zile, dar odată ajuns al fabrică a muncit cât trei oameni la un loc!

IMG_3858

Peripeții au fost multe, dar așa e frumos și m-am bucurat să văd că oamenii de lângă mine au tras, deși episodic, dar au fost determinați să construiască o fabrică de dulceață!

Factorul cheie în toată această construcție a fost tatăl meu, alături de care am făcut totul. El a fost mult mai prezent pe șantier decât mine, a știut cum să negocieze și atunci când era prea scump să pună brațul și să facă el.  Cred că neînțelegerile dintre noi erau zilnice, bazate pe care variantă să mergem, dar în final s-a făcut o construcție frumoasă, așa cum mi-am dorit și la un preț extrem de mic, cca 22000euro. A fost o vară întreagă în care a renunțat la job-ul lui să mă ajute pe mine să îmi construiesc drumul în viață, act de mare jertfă părintească pentru care o sa îi rămân veșnic recunoscător atât sufletește cât și cu dulceață!

IMG_4277